Eşti aici

Lacrimile Pruncului ceresc

Pruncia lui Dumnezeu pe pământ, în peştera Betleemului, arată taina fiinţei Sale, infinitul de iubire şi de smerenie al lui Dumnezeu, nesfârşita lumină care izvorăşte din El peste lume şi infinita Lui durere pentru pierderea oamenilor pe care i-a iubit. Starea de prunc a lui Dumnezeu este starea Sa veşnică, lumina cea nevinovată a veacurilor care zideşte şi creşte universul în Sine pentru a-l învrednici de slava care izvorăşte din iubire. Aşa cum Preacurata Maică L-a ţinut în braţele ei sfinte pe Dumnezeu, tot aşa El, Creatorul, ţine în braţe universul creat şi-i alină suferinţa, îngânându-i cântece de lumină şi alăptându-l cu sfinţenie şi cu har. Este starea supremă de iubire dăruitoare pe care Dumnezeu o dăruieşte de la zidirea lumii şi pe care lumea astăzi, prin ceea ce are ea mai sfânt, prin Fecioara infinitei bucurii, o dăruieşte Fiului lui Dumnezeu. Ziditorul tuturor îmbrăţişează cu iubire creaţia şi El primeşte îmbrăţişarea Maicii Sale.
Lumina cea sfântă care se revarsă peste univers prin Naşterea lui Dumnezeu pe pământ este însă o lumină plânsă, căci Stăpânul a toată făptura nu şi-a găsit loc în lumea pe care a creat-o. S-a adăpostit într-o peşteră într-un frig cumplit, binecuvântând întregul regn mineral şi sfinţind peşterile pentru rugăciunile sfinţilor Lui. S-a născut într-o iesle de animale care l-au încălzit cu răsuflarea lor, pecetluind bunăvoinţa lui Dumnezeu asupra întregului regn animal nevinovat. A fost învelit cu paie, revărsând frumuseţea Lui dumnezeiască peste întreg regnul vegetal care înfloreşte pentru iubirea lui Dumnezeu.
Pruncul sfânt care aştepta să se nască în lume a fost însă alungat de oamenii acestui pământ. Dumnezeu nu şi-a găsit locaş de naştere, a fost prigonit, urmărit şi condamnat la moarte înainte de a se naşte pe pământ. A fugit în braţele sfinte ale Mamei Sale în Egipt, şi mulţime multă de prunci ucişi de Irod au umplut hotarele raiului ca mucenici ai veacului lui Hristos. Mântuitorul lumii a fost mereu un exilat, un transfug, un prigonit de oamenii acestei lumi. Urmărit de furia ucigaşă a lui Irod, Pruncul mai mare decât veacurile a fost zdruncinat pe un asin pe drumurile pietroase ale Egiptului, şi-a înecat plânsul în obrazul cel mai curat decât cerurile al Maicii Sale, s-a ostoit de lacrimi la sânul cel preacurat al Fecioarei. Şi deşi alungat dintre ei, n-a încetat niciodată să iubească pe oameni infinit, proorocind în Sine Crucea ce de viaţă făcătoare pe care o va îmbrăţişa pentru noi.
Toată viaţa Sa, Pruncul dumnezeieştii doriri a suferit prigoana şi răutatea omului căzut între tâlharii cei nevăzuţi. Şi n-a încetat niciodată să reverse peste lume binecuvântarea iubirii Sale. A fost urmărit toată viaţa sa de viclenia şi de furia celor condamnaţi la moarte veşnică pentru faptele lor. Şi până la urmă, după ce a înviat morţii, a zidit din nou ochii orbilor, a spălat cu cuvântul lepra de pe cei muribunzi, a deschis urechile celor surzi, Hristos a fost trădat de oameni, prins şi omorât. Şi chiar şi în moarte, Dumnezeu, Pruncul jertfei veşnice, a sfărâmat puterea morţii şi a deschis raiul pentru toţi.
„Copilul mic, tăcut, în care încap toate cuvintele acestui univers” pe care Îl privim astăzi în suflete şi în icoane este Omul Dumnezeu care va mântui întregul neam omenesc. Iubirea lui este atât de infinită pentru noi, încât după ce înviază din morţi şi se înalţă la ceruri, Îşi lasă Trupul Său, Sfânta Biserică, extensia în oameni a harului Său, prin Pogorârea Duhului Sfânt.

Adaugă comentariu nou

Filtered HTML

  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Taguri HTML permiseŞ <a> <em> <strong> <cite> <blockquote> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.